Partea mai puțin frumoasă din vacanța noastră pe Coasta Amalfitană a fost cea legată de organizarea excursiilor, prilej prin care ne-am dat seama cât de inspirați am putut fi prin a alege transportul, de-a lungul celor 10 zile, cu o mașină de închiriat, în detrimentul sistemului de autobuze publice, spre exemplu.
Deși citisem despre cele din urmă că devin cu ușurință „spărgătoare” de bună dispoziție și bruiează vacanța prin lipsa de punctualitate, cozi și riscul de a nu încăpea, totuși, într-un autobuz și de a aștepta, așadar, mai multe, aveam să aflăm că, în genere, ce ține de partea organizatorică a unora de-ai locului e în aceeași temă.
Concret, toate cele trei excursii pe care le-am ales –Capri, Ischia și turul Coastei Amalfitane pe apă-, fără excepție, au fost marcate de încurcături, neseriozitate și, pe alocuri, chiar grosolănie-caz-de-manual.
BeIT, aplicația pe care NU o recomandăm
Excursiile din Capri și turul Coastei Amalfitane pe apă le-am achiziționat de pe aplicația BeIT, care are un mare NU din partea noastră – stau slab pe call-center și pe orice ține de orientarea către oameni. Dar să le luăm pe rând – citește bine, să nu pățești ca noi!
După ce am achiziționat bilete pentru Capri, Andrei a cercetat modul de desfășurare, reperând punctul de preluare. Conform instrucțiunilor excursiei de pe aplicația BeIT, urma să fim luați din Vico Equense, a doua zi dimineață, la 8.45, cu mențiunea lor că era recomandat să vii cu un sfert de ceas mai devreme.
Am sosit la 8.30 și am observat că eram numai noi. În primă fază, nu ne-am alarmat și am așteptat răbdători: 8.30, 8.40, 8.45, 8.50, 8.55, 9.00, 9.05, apoi am spus că e mai inspirat să sunăm, să vedem ce se petrece – doar că la numărul de contact nu răspundea nimeni. Cu cei 140 de euro dați și deja 20 de minute întârziere peste cele 15 recomandate de ei ca back-up, ne-am trezit că nu aveam, pur și simplu, cu cine să vorbim despre excursia noastră.
Vreo 10 apeluri mai târziu, Andrei a reușit să discute cu o duduie, care părea luată ca din oală. Ne-am gândit că nu e vina ei, așa că am abordat totul răbdător, iar ea ne-a promis că se interesează care e situația și revine. Am așteptat cinci, 10, 15 minute și nimic.
Am încercat să o sunăm din nou – aceeași poveste, nu răspundea nimeni. Perseverând, în cele din urmă am reușit să discutăm cu ea din nou și ne-a spus, într-un mod diplomat, că uitaseră de noi – cu toate că excursia era luată cu o zi înainte și, teoretic, fiind achiziționată printr-un sistem centralizat, cum te-ai gândi că e o aplicație, am găsit curioasă situația. A rămas că încearcă să rezolve și să vină cineva la punctual inițial de preluare.
Vreo jumătate de ceas mai târziu și cam peste o oră de când eram sosiți la pin-ul stabilit, a sosit o mașină – au trimis un taxi să ne preia, care ne-a dus în port, unde întreg vaporașul ne-a așteptat să ne îmbarcăm. Aici, la barca noastră Capri Bell, am fost preluați de o tipă, un ghid absolut minunat, care știa deja despre situația noastră (doar ne așteptaseră special) și a fost foarte empatică, am simțit că interacționează mai mult cu noi, să ne mai estompeze startul din zi și să ne mai destindem și a reușit – ne-am dat seama, încă o dată, cât contează un om bun!
Din prima excursie, din punct de vedere organizatoric, am împărți situația în două: nu găsim deloc profesionist mixul dintre dezorganizarea, întârzierea de o oră, faptul că uiți să preiei turiștii care au achitat o excursie și, mai ales, indisponibilitatea unui serviciu din call-center o bună bucată de vreme. Greșelile sunt omenești, total de acord!, însă ar fi de apreciat niște pârghii prin care să se rezolve (fără să ia mai bine de o oră din cele 24 ale unei zile de vacanță).
Am apreciat, însă (și i-am spus sincer cât de mult contează în toată situația și cât de atent e din partea ei) că, după ce ne-a lăsat taxiul și chiar când ne îmbarcam, duduia cu care discutasem telefonic ne-a scris pe WhatsApp și s-a asigurat că e totul OK, verificând că am ajuns cu bine. A fost acel detaliu, pe care cineva l-a făcut să ne mai treacă din nu foarte buna dispoziție, așa că i-am mulțumit sincer pentru tot ajutorul. Despre ce a presupus excursia din Capri din punct de vedere al frumuseților locului și ce poți face prin împrejurimi am povestit pe îndelete, însă achiziționarea excursiilor prin BeIT are un mare „NU” din partea noastră. Inițial, avea un „Maybe” – așadar, să vedem ce s-a mai petrecut.
Două din două excursii cu BeIT, un tourist trap în Amalfi
După ce ne-a trecut cătrăneala și ne-am bucurat de Capri, am pus la cale, într-o altă zi, excursia în care să facem turul Coastei Amalfitane și să admirăm și de pe apă. Pentru că duduia cu care discutasem la telefon pentru peripețiile de deunăzi fusese atât de bună cu noi și atât de săritoare, am încadrat totul la „honest mistake” și ne-am gândit „OK, n-a fost plăcut, dar erorile se pot strecura peste tot și important e să fie rezolvate”. Așa că, guess what, am mai achiziționat o excursie prin BeIT. De data aceasta, am fost precauți și am sunat în prealabil, să confirmăm locul de preluare.
Zis și făcut, a doua zi dimineață, alergam (la propriu) către punctul stabilit, căci de data aceasta era mai departe de cazarea noastră – astfel încât, până acolo, am mers cu mașina vreo 20 de minute, apoi am lăsat-o în parcarea noastră cea de toate zilele din Sorrento, apoi am grăbit pasul, căci mai aveam vreun 10 minute de mers pe jos. Am ajuns cu două minute mai devreme, ușurați că ne-am încadrat în timp.
Când colo, ce să vezi, locul de preluare nu era semnalizat în vreun fel și aveam în față doar o mare de taxiuri. Am întrebat din om în om, nimeni nu știa nimic. Am zărit un punct de informații în apropiere și ne-am încercat norocul acolo – oficial, oamenii nu erau de la agenția organizatoare, dar se mai loviseră de nefericiți ca noi și învățaseră deja să-i direcționeze.
Ne-au indicat unde s-ar strânge, de regulă, oamenii pentru excursii și am ales una din cele câteva variante, în speranța că o să avem noroc. În paralel, taxiurile plecau și pâlcurile de oameni dispăreau, însă nici unii nu erau de la excursia noastră, așa că am sunat, de data asta încrezători, în call-center. Doar că nu a răspuns nimeni – să tot fi fost vreo jumătate de oră de încercări.
Într-un final, am zărit alți oameni ușor dezorientați și rămași pe dinafară și am vorbit cu ei, ca să descoperim că suntem în aceeași situație, ceea ce ne-a bucurat cumva. Până la urmă, am întrebat din taxi în taxi din nou și, între timp, am avut noroc să sosească al nostru – nefiind semnalizat nici el în vreun fel, ci aflând întrebând. Aici, ne-am înghesuit șase oameni și am mai preluat încă doi pe drum, ca într-un final să ajungem în portul de unde aveam să pornim și să ne bucurăm de excursia noastră.
Dacă la excursia din Capri am luat în calcul că ar putea fi o chestiune izolată, după turul Coastei Amalfitane pe apă ne-am dat seama că pare, mai curând, o regulă și că norocul nostru în excursia trecută a fost exclusiv duduia aceea drăguță, care s-a zbătut să îndrepte lucrurile. Altminteri, per total, organizarea ni s-a părut jalnică, așa încât putem spune am dat aproape 260 de euro pe niște servicii absolut deplorabile.
Am încercat să semnalăm situația ulterior la organizatori, care au replicat că încurcăturile mai pot apărea „due to traffic”. Curios, prin același trafic venisem și noi și avusesem timp să ajungem din alt orășel, să lăsăm mașina în parcare și să mai mergem pe jos o bună bucată de timp. Ei, organizatorii, pe de altă parte, „due to traffic” n-au putut nici să marcheze în vreun fel locul de preluare, să răspundă la telefon la apeluri pe parcursul unei ore sau să anunțe în vreun fel schimbarea culoarului vaporului de transport, cu toate că te-ai gândi că organizează excursii zilnic și mai deprind unele lucruri.
La întoarcere, când urma să fim preluați și duși către Sorrento, surpriză – din nou o mare de taxiuri și autocare, niciunul în vreun fel semnalizate. Ne-am apucat să întrebăm la fiecare și am găsit, într-un final, care ar fi fost al nostru. Doar că, ce să vezi?, nu mai aveam locuri.
Am încercat să vorbim cu șoferul de la autocarul nostru, care ori nu știa engleză, ori avea o zi în care prefera să fie mitocan cu oamenii și soluția lui briliantă a fost să stăm improvizat, repezindu-ne – după ce i-am spus cele câteva cuvinte, pe care suntem siguri că le recunoștea în engleză, am mers „frumos” până în Sorrento, cu un autocar ticsit de oameni, unul dintre noi prinzând un scaun în spate, iar celălalt stând aproape pe jos, pe un suport improvizat de lângă ușa de la intrare din față (nu aveai voie să stai în picioare).
Dacă la excursia cu Capri, interacțiunea cu oamenii a fost cea care a făcut diferența în bine, salvând situația, la organizarea turului pe apă, fix oamenii „au îngropat” și mai tare hibele organizatorice, având o atitudine bădărană și grosolană.
Excursia în Ischia, o altă tevatură de Amalfi tourist trap
N-am mai vrut să vedem dacă a treia e cu noroc, după cele două experiențe din categoria Amalfi tourist trap, așa că tranportul pentru excursia din Ischia l-am achiziționat printr-un site, traghetti-ischia.info, teoretic cercetat în prealabil. Practic, s-a dovedit a fi încă o situație care să-ți pună răbdarea la încercare -alți 113 euro dați pentru o cauză discutabilă. De data aceasta, din fericire, preluarea a fost din portul din Sorrento, așa că lucrurile au depins mai mult de noi și am urmat drumul clasic, de la cazare până la Sorrento, am lăsat mașina în parcarea uzuală nouă și am coborât pe jos în port, unde ne-am făcut încălzirea cu cele câteva sute de trepte.
Ajunși în port, am găsit -de altfel, normal- o mulțime de vapoare și în dreptul locului unde, teoretic, era semnalizat că ar fi al nostru, lipsea cu desăvârșire. Ne-am apucat să întrebăm printre vapoarele sosite, alergând de la unul la altul și un tip foarte prietenos ne-a direcționat unde ar trebui să vină, de fapt. Mulțumită lui, am reușit să găsim locul cu pricina – dar nu datorită organizatorilor sau a oamenilor care nu au răspuns nicicum la telefon.
Ne-am îmbarcat – de data aceasta, transportul a fost mai puțin turistic și părea genul de „navetă”, mai curând. Drumul a durat până în două ore și am ajuns la Ischia, unde am descoperit alegerea italienilor, când vine vorba despre a-și petrece concediul la mare în țara lor. Deși mai puțin colorată și mai sărăcăcioasă, ne-a plăcut Ischia și am apreciat-o, chiar și așa, „nefardată”.
Ce n-am apreciat a fost partea de la întoarcere. Sosiți în port la ora stabilită, ne-am lovit iar de problema organizării și a faptului că nu era semnalizat nicăieri culoarul unde ar urma să sosească vaporul. Am aplicat ceea ce învățasem deja, întrebatul din om în om și, în cele din urmă, am reperat, teoretic, locul și ne-am pus la rând, într-o aglomerație greu de descris. A sosit ora la care ar fi trebuit să ne îmbarcăm, doar că, surpriză, nu aveam în ce să o facem.
Au trecut, cinci-10-15-20-25-30-35-40-45-50-55-60 de minute și situația era neschimbată, cu mențiunea că oamenii începeau să se enerveze, statul la rând se transformase într-o învălmășeală și sute de oameni se împingeau, întrebându-se ce se întâmplă. Într-un final, după o oră și jumătate, ne-a sosit vaporul mult așteptat. Doar că nu culoarul despre care aflasem noi, cele câteva sute de oameni, ci la un altul, așa încât ne-am trezit că ne călcăm în picioare, unii cu trolere de cală, alții cu bagaje de mână și, cei mai norocoși, ca noi, fără nimic de cărat, ca să ne mutăm pe culoarul potrivit.
Practic, toate cele trei excursii au fost jalnic organizate și am avut, pe parcursul lor, permanent impresia de tourist trap și de nepăsare – oricum vin alți turiși, oricum Coasta Amalfitană e înțesată de oameni care vor să o descopere, așadar nici nu ne batem capul să rezolvăm ceva.
Am povestit toată tărășenia, deși au trecut câteva luni de la vacanța noastră, în speranța sinceră că alți oameni vor afla în timp util despre aceste lucruri și vor putea alege altfel, mai bine și mai inspirat. Și am realizat ce ar fi însemnat să fi mers cu transportul public întreaga vacanță și cât de predispuși eram să pățim aceleași lucruri, 10 zile, de câteva ori pe zi – din fericire, mașina închiriată ne-a scăpat de toată situația nedorită.
Per total, vacanța noastră a fost una de vis – peisajele sunt absolut superbe și sunt mulți oameni minunați în împrejurimi. În spatele lor, însă, se ascunde și partea aceasta, mai puțin glamour și întâlnirea unor situații cu indivizi care se comportă de parcă turiștii sunt capre de muls și niște persoane de care să-și bată joc – am aflat asta pe calea grea, plătind peste 300 de euro din bugetul vacanței pentru o abordare tipică tourist trap.
