Casa Andreea, alegerea noastră de cazare din Lacul Cinciș. Ce ne-a plăcut și de ce credem că vom reveni

Casa Andreea a fost locul care ne-a găzduit vreme de două nopți, cât am stat la Lacul Cinciș. Ne-a plăcut faptul că este suficient de aproape de oraș, încât să ajungi repede cu mașina, dar suficient de departe, încât să fie liniște. Locul are o capacitate de șase persoane, iar cum noi am fost doar în doi, am achitat prețul întreg – 466 de lei în total, așadar 233 era tariful pe noapte. Încă de pe drum, când mai aveam până într-o oră de mers până la destinație, am ținut legătura cu gazda noastră.

De Casa Andreea se ocupă o familie, soț și soție. La dus l-am întâlnit pe el, la întors pe ea. Când am ajuns, am descoperit o casă al cărei exterior care ne-a dus cu gândul la stilul grecesc. Ne-a izbit imediat un val plăcut de răcoare, față de Hunedoara și am pășit într-o curte splendidă, cu multă iarbă verde, bine întreținută și asezonată cu o mulțime de flori, printre care am remarcat șezlonguri, un leagăn și un balansoar, disponibile în funcție de preferințele fiecăruia. Vreme de un sfert de ceas, gazda a stat de vorbă cu noi la o masă din curte, la o distanță regulamentară, 😀 (unde aveam să luăm și micul dejun, în diminețile următoare) și ne-a făcut diverse recomandări despre împrejurimi, care chiar ne-au fost de folos.

Diminețile noastre la Casa Andreea au început cu micul dejun la masa de afară, unde am mâncat cot la cot cu pisica zonei, pe care noi am botezat-o Ciprian. Ciprian ne aștepta în fiecare noapte lângă casă, dar cât am stat acolo nu am reușit să ne apropiem prea mult de el (sau ea, nu știm ce era). Era constant prezent, însă la o distanță conformă cu pandemia. 😀

Ei, bine, și cafeaua – ei, bine, cafeaua parcă are cu totul alt gust, când o bei cu picioarele goale pe iarba verde și te balansezi într-un leagăn. Cred că nu mai e nicio surpriză faptul că diminețile noastre acolo au fost tare tihnite și am avut și o premieră: în loc de o latură de gard, care să delimiteze curtea, era un râu, așadar primele ore din zi chiar erau într-o manieră idilică.

Cum povesteam, casa are o capacitate de șase persoane, patru în paturi de o persoană, la etaj (care pot fi unite) și două pe canapea de la parter, care este extensibilă. Accesul la etaj se face pe o scară spiralată, din prima secundă ne-am gândit ce se face acolo un om care e un pic amețit de aburii alcoolului. Nu face prea bine, căci noi ne-am împiedicat mereu chiar treji fiind, așadar putem spune și că locul te încurajează la un stil de viață sănătos. 😀

Wanted! 🙂

Apoi, interiorul casei este ticsit cu suveniruri de vacanță și muuulte portrete creionate, așadar a întregit senzația noastră de sejur. La bucătărie ne-a plăcut enorm un suport de mirodenii, chiar ne-am interesat de unde este, însă din păcate îl achiziționaseră de la un târg întâmplător, așadar l-am trecut pe lista generală de căutat (dacă cineva are idei unde ar fi așa ceva, hit us!).

La plecare, ne-am întâlnit cu jumătatea feminină care se ocupă de Casa Andreea și am încheiat așa cum am început, cu plăcerea de a cunoaște oameni super OK. De menționat că noi am făcut rezervarea prin Booking, dar când vom merge data viitoare, îi vom contacta direct. Pentru cine vrea să procedeze la fel, ne poate da un semn și revenim cu datele lor.

Așadar, una peste alta, prima parte a vacanței noastre, la Lacul Cinciș, a fost cât se poate de relaxantă, astfel încât plănuim să revenim, cândva, poate într-o formulă mai mare, pentru a-i încuraja și pe apropiații noștri să descopere un loc frumos, în vremuri când pandemie va fi doar o istorisire. 🙂

Lasă un răspuns