Deva și cele trei surprize pe care ni le-a rezervat: I Giardini di Zoe, o bucățică parcă „ruptă” din Italia

După Hunedoara, Deva a făcut parte din continuarea firească a drumului nostru. Ce am vizitat aici a fost realmente o plăcere pentru privirea omului, așadar urmează trei recomandări de ținut minte.

I Giardini di Zoe, locul „rupt” parcă din Italia

I Giardini di Zoe este ca un „portal” către Italia, grădinile de aici amintindu-ne de cele cel puțin cinci vizite la Roma, unul dintre orașele noastre preferate, pe care îl redescoperim, de fiecare dată, altfel. Dată fiind situația din acest an și incertitudinea la nivel internațional, a fost unul dintre puținii ani în care nu am mai ajuns în Italia, iar I Giardini di Zoe e fost, cumva, consolarea perfectă.

Locul este rezultatul mâinilor unui italian pasionat de grădinărit, care aduce un pic din energia Toscană într-un sat din România, foarte aproape de Deva, pe nume Banpotoc, aflat în apropiere de Simeria.

Ceea ce am văzut noi este rezultatul a peste un deceniu de muncă, de-a lungul căruia Giovanni Salvatelli a transformat așezarea întinsă pe aproximativ șapte hecatare într-un colț de rai: trepte de travertin, fântâni în stil italienesc, vase de piatră, sculpturi în ale căror detalii te pierzi şi felurite ornamente din marmură așteaptă să fie descoperite, alături de numeroase specii de flori din „inima” Toscanei.

În mai mult de un deceniu de muncă, Giovanni Salvatelli a transformat moşia întinsă pe şapte hectare într-o atracţie turistică vizitată de oaspeţi din toate colţurile ţării. A împodobit-o cu alei cu trepte de travertin, cu fântâni şi vase articanale de piatră, cu sculpturi şi ornamente din marmură, iar pe lângă grija pe care a purtat-o nenumăratelor specii de plante, italianul a adus aici specii de plante specifice regiuni pitoreşti a Toscanei. La Giardini di Zoe am zăbovit mai bine de o oră, pierzându-ne printre aleile parcă „rupte” din Italia și aduse într-un loc din mijlocul Transilvaniei.

Cetatea din Deva, una dintre cele mai frumoase panorame din țara noastră

Cetatea din Deva fiind un loc pentru care merită să-ți rezervi măcar o jumătate de oră, panorama orașului arătând minunat.

În cazul nostru, ne-am așezat regulamentar la un rând de așteptare pentru achiziționarea biletelor de urcare cu funicularul. Toată „distracția” a presupus în jur de o oră și jumătate sau două de stat în soare. N-a lipsit nici privitul insistent destinat persoanelor din spatele nostru, care evident voiau să ne cunoaștem mai bine și să ne îmbrățișăm neapărat, doar că noi am fi preferat distanțarea. 😀

Ajunși, într-un final, la casa de bilete, nu mica ne-a fost surpriza să aflăm că am fi putut omite partea aceea, mergând cu mașina direct către cetate, în nici măcar 10 minute. 🙂 În cazul nostru, două bilete dus-întors cu funicularul au costat împreună 40 de lei, în interiorul cabinei teoretic fiind permis accesul mai multor oameni doar dacă făceau parte din aceeași familie dar, în cazul celor care erau doar cupluri răsfirate, cu acordul ambelor părți, se organizau și câte două cupluri per urcare sau coborâre. În cazul nostru, toată lumea a respectat și distanțarea, și purtatul măștilor (uneori, poate părea o mențiune curioasă, însă pe fondul a numeroși oameni care nu respectă aceste reguli, ajungem să evidențiem când, totuși, se ține cont de ele).

Priveliștea Cetății din Deva este minunată, ar fi grozav dacă fiecare oraș ar avea posibilitatea admirării unei panorame. Și, pentru că vremea a fost foarte bună, am mai zăbovit puțin în interiorul ei, plimbându-ne câteva zeci de minute prin locul care, odinioară, servea drept punctul de pază al intrării în Transilvania, dinspre Valea Mureșului. Ceea ce nouă ne-ar fi mai greu de descris în întregime de cuvinte poate fi vizionat aici, într-un filmuleț „grăitor”.

BöRD 13, gastro-pub-ul din Deva, pentru un prânz ca la carte

N-am părăsit Deva fără să servim prânzul, prilej prin care am descoperit, la recomandarea unui prieten, un loc decorat foarte frumos, BöRD 13, la care ne-am zgâit câteva minute, încercând să ne dăm seama dacă am descoperit ceva similar în București. Mâncarea a fost pe măsura așteptărilor și este un loc despre care chiar credem că merită dat mai departe. Noi am ales, pe de-o parte, somon cu broccoli, cartofi aurii și sos de capere, iar pe de alta niște delicioase coaste de porc înveseliți cu niște cartofi wedges și un sos foarte gustos.

Una peste alta, deși am poposit doar jumătate de zi în Deva, am rămas cu amintiri minunate și având convingerea că, la prima ocazie, vom reveni prin ținuturile orașului.

Lasă un răspuns