Încă suntem în perioadă de „convalescență”, după unul dintre cele mai frumoase concedii pe care le-am avut în țara noastră. <3 Vreme de opt zile, am vizitat locuri mi-nu-na-te, din centrul și vestul României, iar acum începem să ne punem cap la cap gândurile și să tragem linie, povestindu-ți ce credem că ar fi frumos să nu ratezi, în viitorul apropiat. ➡
La aproximativ 450 de kilometri de București, în apropiere de Hațeg și Sarmizegetusa, sălăsluiește Lacul Cinciș. Aici am poposit noi, în prima parte a vacanței, vreme de două nopți. Alegerea noastră din județul Hunedoara a fost Casa Andreea, despre care vom povesti curând, mai detaliat, întrucât este un loc de poveste. Spoiler: am avut-o doar pentru noi doi, ne-am băut cafeaua în curte, pe balansoar, pe un covor de iarbă plin de rouă și prin curtea noastră trecea un râu, ceea ce a fost splendid. Mai mult, locul este vizitat și e o pisică, noi am poreclit-o Ciprian, deși nu știm dacă era fată sau băiat. N-am reușit să o mângâiem, dar ne aștepta în fiecare dimineață pe unul dintre scaunele din dreptul casei, simțind nevoia să fie mereu aproape, dar la o distanță considerabilă. 😀
Castelul Corvinilor e o bucată zdravănă de istorie, care impresionează, înainte de toate, printr-o alură impunătoare. Noi am fost aici pentru prima dată și ne-a plăcut întru totul, a fost o surpriză plăcută să vedem acasă un loc turistic de asemenea amploare, organizat întocmai ca în țările care acordă mare importanță promovării frumuseților pe care le au.
Am descoperit o poveste de peste patru secole și am înțeles repede de ce se află pe lista celor mai atractive monumente din Europa. Ne-a plăcut așa de mult, încât vom reveni cu un articol dedicat, în care tratăm pe îndelete istoria de la cetatea Hunedoarei.
Muzeul trenulețelor a fost o surpriză extraordinar de plăcută, pe care am găsit-o în Hunedoara. Jumătatea masculină din Ghindele on Tour fiind un foarte pasionat de trenuri (când era mic, adora să stea în gară sau în apropierea ei și să privească, pur și simplu, trenurile :lol:), a reușit să afle despre loc și l-am trecut îndată pe lista noastră. A meritat din plin, ni s-a părut amenajat la superlativ și ne-a făcut și el să ne simțim de parcă am fi în alte tărâmuri de prin Europa. Este un sentiment extraordinar să descoperim locuri în țara noastră, care încep să concureze cu cele din țări cu planuri serioase de promovare turistică.
Pietonală din Hunedoara a fost cea prin care ne-am plimbat, de vreo două-trei ori, pentru a lua mai bine pulsul orașului și a putea observa îndeaproape stilul oamenilor. Garnisită, de-o parte și de alta, cu mese de la diverse terase și cafenele, am remarcat cum găzduiește în mod recurent cupluri și familii de toate vârstele, având marele avantaj că spațiul permite copiilor să se joace, să alerge și, totodată, să fie aproape de părinții și familia lor. Ne-a plăcut mult să vedem inclusiv oameni, să zicem, aflați la a doua tinerețe, care păreau să aibă un obicei să iasă, în weekend, și să se premieze cu ceva bun.
Motel Cinciș fusese cea dintâi variantă a noastră de cazare, însă până ne-am hotărât, nu am mai găsit disponibil nimic. Retrospectiv, însă, locul unde am stat a fost foarte primitor, așadar nu am regretat nimic. Totuși, am mers și aici, pentru priveliște, care este o splendoare. <3 Am savurat un prânz, într-un loc aerisit, care cuprindea maximum 10 mese. Noi am nimerit perimetrul unui domn certat cu masca de protecție, ceea ce ne-a mirat pentru un restaurant atât de cunoscut, însă dincolo de acest aspect a fost totul OK, iar mâncarea ni s-a părut bună. Am încercat, pe de-o parte, curcan cu piure din cartofi dulci și sos de vișine (de-men-țial!) și, pe de alta, ciolan afumat cu fasole.
Pensiunea Panorama este o altă variantă unde te poți caza, iar nouă ne-a fost recomandat de gazda noastră, pentru priveliștea care ți-o oferă. Și care este minunată! Ne-a uitat timpul acolo, să fi fost vreo jumătate de oră, pe care am petrecut-o în tihnă, lăsați în voia ritmului unui leagăn din lemn și absorbiți de mulțimea de case, pe care le vedeam de undeva, de sus.
Una peste alta, Hunedoara și Lacul Cinciș sunt locuri în care credem că vom reveni, cândva, plăcându-ne atât oamenii pe care i-am întâlnit, cât și frumusețea naturii, diferită față de cea de acasă sau din locurile pe care le frecventăm.
