You are currently viewing Popularul Positano, cel mai instagramabil din zona Amalfi. Merită?
Photo by Rich Martello on Unsplash

Când te gândești la Amalfi și zona de pe coastă, sunt șanse uriașe să ai, de fapt, în minte clădirile din Positano. Colorate și dezordonat, dar totodată „strâns” poziționate, micile așezări fac din Positano unul dintre cele mai frumoase și boeme locuri de pe Planetă. 💝 No lie, we swear! Nu-i deloc de mirare, așadar, că e departe cel mai privilegiat și popular oraș în pozele din social media – și nu degeaba, căci Positano are cu siguranță ceva al lui, care te cucerește imediat.

L-am descoperit, încă din prima seară și ne-a plăcut atât de mult, încât am revenit de alte trei ori. În Positano s-ar fi petrecut celebra scenă din Odiseea de Homer, în care Ulise făcea mari eforturi să reziste ademenitoarelor și periculoaselor chemări ale sirenelor, corabia lui scăpând nevătămată, în cele din urmă. Între timp, Positano te ademenește cu cadrele lui – oriunde întorci capul, te așteaptă pâlcuri de căsuțe colorate, cu străzile șerpuite și înguste, cu locurile-terasă, care se întind deoparte și de alte a drumului și cu aerul lui dolce far niente. 🤌🏻

Cele mai bune sandvișuri din Univers, în Positano

© ghindeleontour.ro

Dată fiindu-i popularitatea, însă, se dovedește a fi și „casa” tourist trap-urilor: cu toate că am încercat în fiecare din cele patru vizite să poposim la un restaurant ori vreun pub, realitatea a fost că cel mai bun lucru pe care l-am mâncat aici a fost un sandviș făcut pe loc, cu mozzarella și prosciutto proaspete, pesto abia făcut și roșii coapte exact cât trebuie. 🤤 Explozia asta a gusturilor costă 8 euro de fiecare și n-am ratat-o în niciuna din vizitele noastre, fiind efectiv un răsfăț pentru papilele gustative – cea mai bună dovadă e că au fost atât de ravisante, încât n-am apucat să facem nici măcar o poză, în toate dățile în care le-am comandat. De fapt, într-una din ele, în timp ce mâncam cu poftă, ne-a reperat un tip (despre care am aflat că e bulgar, așadar lumea-i tare mică 🙂) și ne-a întrebat de unde sunt – cum străduțele sunt destul de întortocheate în Positano, ne-am ridicat frumos de pe trepte și am mers împreună acolo, conducându-l spre raiul sandvișurilor cu mozzarella.

Recomandăm oricărui pofticios să încerce, așa încât lăsăm și harta cu locul-minune, cu mențiunea că partea dedicată sandvișurilor homemade este cum intri, în dreapta, unde îți alegi tu ce ingrediente îți fac cu ochiul.

Restaurantele de pe mal, înțesate cu tourist trap-uri

Cât despre restaurante, primul pe care îl aveam pe listă era cel descoperit și îndelung admirat de Diana în cartea „O vară italiană”, Chez Black. Doar că, ajunși la fața locului, aveam să vedem că arăta mult mai bine în imaginație și, mai curând, părea doar un loc comercial, genul pe care l-am evita, fără doar și poate. Cum nici rating-ul de pe Google nu-i făcea cinste deloc, doar 3,8 stele din cinci, l-am ocolit fără rezerve.

Într-una din seri, am avut din nou zvâcul să savurăm ceva bun pe malul apei, așa că ne-am oprit la Oceans Bar, un alt loc pe care nu l-am recomanda – cu toate că prețurile erau pe departe de a fi îmbietoare (o băutură basic depășind 20 de euro), chiar ne-am fi dorit să putem să ne bucurăm de împrejurimi cât mai mult. După vreo 20 de minute de așteptare, însă, încă nu venise nimeni să putem comanda ceva, în condițiile în care erau vreo trei-patru mese ocupate din cele câteva zeci, așa că ne-am decis să plecăm.

© ghindeleontour.ro

Doar atunci ne-am gândit să vedem rating-ul locului și abia dacă sărea de două stele – între timp, ne convinsesem și noi că nu ar putea depăși pragul. Suntem siguri că există și restaurante foarte mișto aici, însă noi n-am reușit, încă, să le dăm de urmă – cu siguranță mai cercetăm, la următoarea vizită.

Un loc în care ne-am oprit, în cele din urmă, a fost pe terasa celor de Latteria Cookingclass – doar că n-am apucat să interacționăm cu oamenii, căci aveau un atelier de gătit în interior și erau prinși cu grupul de care se ocupau. În schimb, noi am savurat liniștiți un prosecco pe terasă, cu un view, am putea spune, corespunzător. Când vom reveni în Positano, cu siguranță vom trece din nou pe aici și, cine știe, poate avem noroc, la rândul nostru, de un curs de pizza sau paste.

Dacă „scuturi” Positano de restaurantele-capcană pentru turiști, îi rămân clădirile colorate, străduțele fermecătoare și printul nelipsit cu lămâi, așa încât are tot ce îi trebuie să te îndrăgostești de el numaidecât – nu e vina locului că oamenii nu au putut mai mult. Positano merită, fără doar și poate, atenția oricărui iubitor de frumos și, cel puțin preț de câteva ore, ai ce descoperi luându-l la pas și urcând sau coborându-i scările, răsplătindu-te cu un peisaj de vis și cu niște poze să-ți țină de drag toată viața (sau, preferabil, până la următoarea vizită!).

Lasă un răspuns