You are currently viewing Transportul pe Coasta Amalfitană: mașină închiriată sau autobuz?
Photo by Andrew Slifkin on Unsplash

După ce ne-am hotărât că suntem gata de experiența amalfitană 🧡, următorul punct asupra căruia ne-am îndreptat atenția a fost cel despre transport: unul dintre lucrurile care „îi sperie” pe oameni, când vine vorba despre această parte a Italiei, este legat de drumuri -înguste din cale-afară!-, „dublate” de un stil destul de haotic de condus (mai ales în Napoli) și de prețurile considerabile de parcare, peste tot adăugându-se costul însemnat al închirierii unei mașini și, bineînțeles, combustibilul.

Photo by Egidio Di Meo on Unsplash

Alternativa? Transportul în comun: există autobuze care „leagă” stațiunile, însă atât cât le-am văzut noi, trecând pe lângă ele, erau niște mari motive de nervi și de stres: oamenii se înghesuiau (e puțin zis) în stații și se împingeau să prindă un loc, iar din ochi aproximăm că minimum jumătate din ei nu aveau nicio șansă să intre, în condițiile în care nici măcar nu era lună de vârf (noi am fost la final de mai, început de iunie), iar autobuzele nu vin tocmai des (din ce ne-am documentat, la jumătate de oră, cu mențiunea că punctualitatea de-a lungul coastei e ceva utopic).

Ce mașină e potrivită pentru drumurile înguste din Italia?

Și în perioada de research, și în urma experienței, varianta câștigătoare pentru o mașină potrivită zonei se dovedește a fi una cât mai mică, din categoria Fiat500 sau ceva similar. Ca firmă pentru închiriere mașină în Amalfi am ales Drivalia, de pe site-ul rentalcars.com, pe baza unui research amănunțit făcut de Andrei și mulțumită recenziilor OK găsite, iar actele finale le-am completat chiar la aeroport, apoi preluarea mașinii a fost din parcarea aferentă.

Photo by Lawrence Chismorie on Unsplash

Cât costă să închiriezi o mașină în Amalfi

Nouă ne-a revenit un Fiat Panda, care s-a dovedit a fi perfect pentru toate drumurile pe care ni le-am propus, iar costul pentru închirierea pe parcursul a 10 zile a fost de 400 de euro, cărora li s-au mai adăugat puțin peste 300 de euro pentru combustibil și costurile parcărilor de-a lungul coastei. Important de știut este că pentru închirierea mașinii se percepe încă o taxă de 400 de euro, de achitat obligatoriu de pe un card de credit pe numele persoanei care va conduce, bani care se returnează în câteva zile, după predarea mașinii înapoi. În cazul nostru, a durat 10 zile, adică mai multe decât era prevăzut în regulile lor, însă s-au repliat în scurt timp, după ce le-am scris că termenul a fost depășit și i-am rugat să rezolve.

Photo by Ihor Malytskyi on Unsplash

Legat de drumurile de pe coastă, într-adevăr, sunt înguste, însă nimic de netrecut pentru cineva care se simte confortabil să conducă. Cu o experiență în spate și o abordare calmă, plimbatul de-a lungul coastei cu mașina e, după noi, varianta câștigătoare. Sigur, noi am fost, cum spuneam, în luna mai – în plin sezon preconizăm ca situația din teren să fie cu totul alta și aglomerația să-și spună cuvântul. De altfel, un alt lucru care dă emoții oamenilor, când vine vorba despre a conduce în zonă, mai ales când la mijloc e o mașină închiriată, face referire la avarierea automobilului sub diverse forme sau chiar furtul său.

Photo by Nicolas Weldingh on Unsplash

Noi am rezolvat-o simplu, ocolind asigurarea suplimentară oferită de Drivalia, care costa 140 de euro și care prevedea că, dacă mașina s-ar fi furat în regiunea Campania (unde e inclusă, practic, Coasta Amalfitană), am fi achitat o franșiză de peste 2.000 de euro. În schimb, am ales o asigurare prin rentalcars.com, care acoperea orice tip de eventuală reparație sau furt, cu mențiunea că noi am fi plătit în primă fază și, ulterior, ne-am fi recuperat banii. Practic, ne-am asigurat liniștea cu doar 50 de euro, cât a costat asigurarea și, din fericire, nici n-au fost probleme.

Photo by Vasilios Muselimis on Unsplash

Cât de greu să găsești parcare în Amalfi?

Primele parcări cu care am venit în contact și de care ne-am ferit cu viteza luminii au fost acelea în care mașinile erau lăsate una lipită de cealaltă, fiind conduse de oamenii parcării și având obligația să le lași cheia, pe toată durata șederii automobilului acolo – în general, prețul acestor parcări era în jur de opt euro pe oră. Nimeni nu ne-a inspirat încredere (să spunem că Diana e mai precaută…), din destulele persoane cu care am venit în contact, în timpul research-ului despre aceste parcări – singura excepție s-a petrecut la hotelul Marriott, din Napoli, unde domnul de acolo era ireproșabil.

Așadar, la capitolul parcări, am ales variantele publice, chiar dacă acest lucru a presupus perseverență în a găsi un loc liber și, de cele mai multe ori, de a parca la marginea orășelelor și a merge mai mult pe jos – varianta aceasta ni s-a părut cea mai safe. Prețurile pentru o oră de parcare la aceste categorii de locuri au fost între doi și opt euro pe oră.
Pentru că am optat și pentru excursii cu barca, o parte dintre acestea având plecarea din Sorrento, am descoperit o parcare minunată aici, unde o oră costa doi euro, iar pentru cazurile în care am avut mașina de lăsat pe durata excursiilor, ne-am încadrat la 20 de euro pentru tot parcursul zilei.

Dincolo de toate, important e ca persoana care conduce să aibă experiență și să se simtă în largul ei la volan – drumurile de pe coastă au acest „dar”, de a te pune la încercare și e foarte important să ai stăpânire de sine și să dai dovadă de calm. Trecând peste asta, să vezi Coasta Amalfitană de-a lungul ei mergând cu mașina e o libertate incredibilă, pe care nu o ai altfel și este o experiență incredibilă să o descoperi în voie, fără să depinzi de un orar sau de alte variabile foarte întâlnite în această parte a Italiei. 🙂

Lasă un răspuns