You are currently viewing Turbăria Lăptici, locul în care poți „să evadezi”, într-o zi caniculară

Turbăria Lăptici e locul grozav pentru o excursie de o zi, dacă locuiești la maximum 150-200 de kilometri distanță. Pentru noi, fiind din București, a însemnat o plimbare de pe la prânz și până seara, suficient cât „să furăm” un pic din bucuria de a fi în natură. 🙂

La ce să te aștepți de la Turbăria Lăptici

Vorbim, astăzi, despre o rezervație naturală botanică, care se regăsește la o altitudine de 1.500 de metri, în Munții Bucegi. Este protejată prin lege de mai bine de două decenii și nu mică ne-a fost bucuria să descoperim acolo o mare varietate de flori, mușchi și diverse ierburi. Credem că este contextul ideal pentru o „evadare” în natură sau chiar pentru a le insufla copiilor dragostea pentru ceea ce îi înconjoară.

Noi am prins-o în plină zi de vară, într-o duminică în care în Capitală se anunțau peste 37 de grade Celsius, așadar a fost o alternativă minunată. Ne-au așteptat specii de plante și flori, despre care doar auzisem și nu le asociam cu o imagine concretă, numeroși brazi și, în general, un peisaj VERDE. Din loc în loc erau panouri cu informații și am întrezărit câteva locuri unde urmau să fie montate alte fișe explicative. 

Practic, la Turbăria Lăptici găsești o zonă destul de mare de verdeață, pe care o poți parcurge exclusiv pe poteca înălțată, făcută din lemn de brad, astfel încât să protejezi plantele și florile din rezervație. Ai nevoie de vreun sfert de oră să mergi cătinel prin tot locul, iar dacă e pustiu, te poți așeza după pofta inimii chiar pe potecă. Noi așa am făcut și a fost grozav să ne tragem sufletul. 

Turbăria Lăptici, „evadarea” perfectă într-o zi călduroasă

De altfel, în aproape două ore petrecute acolo, am zărit o singură familie cu copii, ajunsă mai târziu, așadar nu ne-am intersectat, aflându-ne într-o zonă mai mare și ei fiind în urma noastră.

Dacă, de-a lungul timpului, locul era mai puțin umblat de călători, fiind mai curând vizitat de cercetători, amenajarea unei poteci din lemn de brad a schimbat situația și a atras atenția multor curioși. Vorbim despre o plimbare lejeră, dar musai în încălțăminte comodă, căci bucățile de lemn care marchează aleile se mișcă și e binevenită stabilitatea :D, pe care o poți face începând din primăvară și până în toamna târzie.

De altfel, noi am găsit și șipci care nu erau bine prinse, așa că ne-am împiedicat și am fost la un mic pas de a etala o cădere artistică. 😀 Ca să îi protejăm pe următorii plimbăreți, am scos într-o parte șipcile problemă, să atragă atenția celor care vor lua ținutul la pas. 

Dat fiind că vorbim despre o zonă protejată, nu-ți poți instala cortul acolo și despre un grătar nici nu poate fi vorba :D, însă există o masă și două banchete de lemn, unde poți să-ți tragi sufletul. Noi așa am făcut și am profitat să luăm și o gustare „câmpenească”, ca odinioară. 🙂 Am atras și doi căței din împrejurimi, cu care am împărțit masa și, bineînțeles, la final am strâns tot.

Un lucru remarcabil este faptul că nu am văzut nici măcar un gunoi în acea zonă, așadar am fost atenți să nu rămână nici o fărâmă de mâncare inclusiv în dreptul prietenilor patrupezi – după ce am văzut că s-au săturat, am adunat rămășițele și le-am luat cu noi în punga improvizată pentru gunoi.

Cum ajungi la Turbăria Lăptici

De la Sinaia, venind dinspre Capitală, se merge pe drumul spre Târgoviște și se intră pe DJ713, spre Piatra Arsă. La Șaua Dichiului, drumul se bifurcă, o parte mergând în continuare spre Piatra Arsă, iar cealaltă, DJ713A, spre Peștera, acolo unde ne interesează să ajungem cu povestea. 😀

De reținut că drumul pe care ajungi cu mașina este mult mai îngust decât în alte părți, așadar e important ca cei aflați la volan să se simtă stăpâni pe ei și experiența de condus ajută, fiind și câteva zone mai dificile de trecut.

Oarecum aproape de Turbăria Lăptici se află și Lacul Bolboci, despre care vom povesti într-unul dintre articolele viitoare, căci merită să fie văzut și admirat. 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?