Cochetam cu ideea de a vizita Veliko Trnovo de ani buni de zile și poate ar mai fi trecut încă mult timp, dacă Ștefania și Mihai, niște prieteni de-ai noștri, nu ne-ar fi lansat provocarea. La care am răspuns fără să stăm pe gânduri „da”, ne-am suit tuspatru în Lenù (mașina noastră) și die, la galop! Ne-au despărțit mai puțin de trei ore de destinația noastră (cam 200 de lei combustibilul, pe care l-am împărțit la două cupluri), cu tot cu o coadă considerabilă la vamă, unde „am tras” bățul scurt și am avut ceva de așteptat, comparativ cu celelalte variante, care parcă „zburau” pe lângă noi.
Lui Veliko Trnovo i-am acordat două zile, sâmbătă și duminică și el ne-a răsplătit cu o pauză de care aveam atâta nevoie, fără măcar să știm! Vacanța ne-a costat în jur de 200 de euro, cu mențiunea că Diana a fost cuminte și nu a dat iama în lucruri – de regulă, este una dintre provocările noastre în astfel de plecări, pentru că e o împătimită a lucrurilor de decor, accesoriilor, bijuteriilor, hainelor și cosmeticelor… Și ne vom opri aici, pentru a nu răsuci cuțitul în rană. 😀
Ce recomandăm în Veliko Trnovo
Cetatea Tsarevets, care este un crâmpei de istorie pentru micul orășel bulgar, ne-a costat 50 de lei pentru a o vizita – 25 de lei un tichet de acces, dar noi împărțim totul în viața asta. 🙂 Am luat-o la pas, i-am admirat zidurile și ne-a răsplătit cu o panoramă pe cinste. Recomandarea noastră este să îi rezervi o oră, poate o oră și jumătate, încât să te bucuri tihnit de acest obiectiv și să nu fii pe fugă – precum ne-am trezit că o facem noi, căci programul se încheia la ora 17. Tsarevets mai are o surpriză pentru turiștii care i se apropie și anume un spectacol de lumini, care înțelegem că se desfășoară în fiecare zi și, câtă vreme găsești punctul propice pentru a-l admira, rămâi cu amintiri de neînlocuit, ceea ce ne duce la următorul punct.
Cazarea – Hotel Studio, s-a dovedit a fi întocmai ce aveam nevoie pentru o noapte petrecută la Veliko Trnovo. Deși, de 12 ani, de când tot călătorim împreună, numărăm pe degetele de la o mână dățile în care am ales cazarea la un hotel, fiind mai curând adepții unui AirBnb și dorindu-ne să trăim, pe perioada vacanțelor, cât mai fidel oamenilor acelui loc, de data aceasta am mers pe mâna Ștefaniei și nu ne-a părut rău. Pentru 240 de lei pentru două persoane, cu tot cu mic dejun, Hotel Studio ne-a oferit o cameră la ultimul etaj, cu o panoramă drăguță, deși ne-a părut rău că nu am avut balcon, cum credeam noi și un confort decent, dar mai ales am apreciat terasa hotelului, de unde am putut urmări în voie spectacolul de lumini. Breathtaking! A fost relaxant și ne-a întregit prima seară aici (n.r. o cititoare a venit cu o completare: acesta nu ar fi zilnic, existând probabilitatea mare de a se petrece în weekend și de anumite sărbători, așa că recomandăm verificarea programului în prealabil).
Unde să mănânci în Veliko Trnovo
Am avut răgaz pentru două mese savurate pe îndelete; una a fost o cină la la Shatsliveca, un loc decorat tare frumos, unde am stat vreo jumătate de ceas la coadă ca să intrăm, neavând rezervare, contrar obiceiului nostru; aici, Diana a mers pe piept de pui umplut cu cremă de trufe și ciuperci, sos de brânză și cartofi copți, iar Andrei a încercat urechi crocante de porc cu „sazdarma”, o specialitate bulgară, baba ganoush, usturoi și sos de hrean – alți aproximativ 200 de lei bine investiți! apoi, ne-am mai bucurat de un prânz la Ethno, doar că de data aceasta ne-am învățat lecția și am făcut rezervare – nu oriunde, ci pe terasă, cu un view tare drăguț; de data aceasta, Diana a ales piept de pui umplut cu halloumi și garnisit cu orez negru, iar la desert ABSOLUT cel mai bun cheesecake de lămâie savurat vreodată, în timp ce pe Andrei l-a inspirat Adana Kebap cu carne de miel și vită cu salată de pătrunjel, ceapă roșie și roșii, iar amândoi am degustat o parlenka cu usturoi, adică un fel de lipie, totul costându-ne până în 250 de lei.
Unde să bei cea mai bună cafea în Veliko Trnovo
De ceva timp, oriunde am călători, căutăm o coffee roastery prin împrejurimi și Veliko Trnovo n-a făcut excepție; așa am ajuns la Samurai, o cafenea tare simpatică, unde ne-am bucurat de o priveliște frumoasă (atuul general al acestor locuri, după cum se deduce), două flat white awesome, făcute ca la carte și o reinterpretare de carrot cake și apă din partea casei; treat-ul acesta ne-a costat până în 40 de lei, deci ceva mai puțin decât locurile în care ne facem veacul, pe același segment, acasă.
Printre mese și cafea, recomandăm să iei la pas strada General Gurko, căci te va răsplăti cu o vedere frumoasă asupra caselor, extrem de similare ca alură cu cele de la Cinque Terre și, dacă te vei înainte pe ea, poți ajunge la Monumentul dinastiei Assen. De asemenea, ar fi păcat să ratezi strada Kapitan Georgi Marmachev – o vei recunoaște după piatra cubică și aici te vor aștepta o serie de ateliere cu lucrări sculptate în lemn și nu numai.
Bonus, în apropiere de Veliko Trnovo, tronează satul Arabansi; aici ne-am oprit în prima zi, chiar înainte de a ne prelua camera de cazare și am luat prânzul la Hotel Sevastokrator, unde masa pentru două persoane ne-a dus cam la 200 de lei. Diana a mers pe tarator, care este o supă rece cu iaurt, castraveți tocați mărunt și usturoi – întrucâtva, seamănă cu sosul tzatziki, dar are o altă consistență; nu este e genul pe care am lua-o mereu, ci o dată și bine, cât să vedem cum este, iar la felul principal a mers pe „pui Portofino”, adică piept de pui cu legume sote și parmezan, absolut delicios!; Andrei a preferat ceva clasic, o ceafă de porc „cinstită” cu cartofi prăjiți; panorama a fost absolut superbă, merită din plin să savurezi o masă aici, chiar dacă mâncarea nu este wow, ci mai curând în regulă.
Ca fapt divers, peste tot unde am mâncat s-a putut achita cu card, contrar a ceea ce ne așteptam noi. Ne-a ajutat, însă, că aveam schimbați și niște leva pentru partea de tips (am lăsat acolo unde ne-au plăcut oamenii, serviciile, locul) și la micile „amintiri” (un magnet cu pisici pentru colecția noastră sau câteva vederi cu peisaje pitorești pentru apropiați).
La drumul de întoarcere spre casă, ai putea „îndulci” trecerea înapoi către cotidian printr-un popas la Cascada Hotnitsa. Tot ce ai nevoie e să-ți iei măcar un sfert de ceas de zăbovit acolo, cât să admiri tihna cascadei și să-ți tragi puțin sufletul.
Am mai merge în Veliko Trnovo? Da. Nu am repeta foarte curând, dar credem că am reveni altcândva, peste un timp mai îndelungat, dacă am vrea o ieșire din cotidian și timpul nu ne-ar permite mai mult. De altfel, pentru noi, care deja am străbătut orașul în lung și-n lat, a doua oară s-ar putea să ne fi suficientă o „escapadă” de dimineață până seara.